marți, 27 octombrie 2015

Ulita satului in miez de noapte

E aproape 12 noaptea si iluminatul stradal este amplificat de lumina "ambientala" a lunii pline. Pe langa strada care parca emite si ea lumina, mai iese in evidenta (in acelasi spectru de culoare) pomul vecinului, cu a sa coroana imbatranita de toamna. Restul este cufundat intr-un intuneric negru-maroniu care se coloreaza in vernil intunecat pe masura ce privirea se indreapta catre luna. In lumea reala, gradientul de culoare este superb, insa aparatul foto icneste teribil, orb ca un liliac. Ma grabesc sa intru in casa, curios sa vad rezultatul.




luni, 26 octombrie 2015

Negativul color potrivit pentru culorile de toamna

Cred ca ne-am saturat cu totii de culorile fade ale naturii imbacsite de poluarea excesiva. Doar imediat dupa cate o ploaie de vara ne putem bucura de culori mai vii, o atmosfera mai transparenta si un camp vizual mai adanc, distingand clar obiectele pana hat-departe. Un pic de schimbare in bine se imtampla in timpul orelor de aur, cand totul parca se aprinde in culori calde, placute.

Din link-ul de mai sus, este evident de ce cineastii si fotografii prefera aceste ore pentru fotografie si productia cinematografica. Asadar, care este filmul negativ color care pune cel mai bine in evidenta aceste culori? Din pacate, nu va pot spune din experienta mea, insa va pot spune ce imi place cel mai mult din miile de poze vizualizate pe Flickr si 500px.

duminică, 25 octombrie 2015

Frunze de stejar aurii

Pozate macro intr-o lumina aurie puternica, aproape orbitoare. Culoarea verde inca rezista.


Culori de toamna in asfintit

Golden hour, desigur. Cele mai pandite perioade din timpul zilei. Am sa postez si o poza macro in urmatorul articol, facuta imediat dupa asta.


marți, 20 octombrie 2015

Dansul nuptial

Este una din cele mai reusite poze ale mele (considerand jaful cu care pozez) in ce priveste insectele in actiune. Fluturii astia doi nu au stat o clipa locului!


luni, 19 octombrie 2015

Compozitie ratata

Din pacate, dumnealui nu mi-a mai dat o a doua sansa. Am ratat compozitia la prima poza, iar la a doua nu am mai avut subiect.


miercuri, 14 octombrie 2015

Prapastia, o punte de incercare.

Pentru ca o parte din viile, gradinile si locurile de pasunat ale satului sunt pe dealul vecin, mai toate potecile sfarsesc prin a se "propti" in prapastia Zlastiului. Candva a fost o punte din trunchiuri lungi de salcam, insa s-a prabusit din cauza eroziunii malurilor. De fapt, problema nr. 1 a satului este aceasta eroziune flamanda, care provoaca chiar si alunecari de teren.

Maxi, catelul nostru se avanta curajos pe cele patru labute, insa noi (eu si Lorena) inaintam cu precautie.


Ferigile de la cetatuie

Sunt o multime pe panta de la cetatuie. Padurea de salcam le ofera tot ce au nevoie: nutrienti, multa umezeala si umbra.


Moartea unei cetatui

O poveste pentru localnicii din Pistestii din Deal care au plecat din sat de multa vreme sau si-au petrecut candva vacantele aici.

Cand l-am intalnit prima data, era deja un copac falnic si viguros. Strajuia la marginea unei poteci in panta, ce pornea de sus din strada principala a satului si sfarsea in prapastia Zlastiului. Satenii sapasera la radacina lui dupa pamant galben pentru lipit sobe si acum era un fel de grota. Copiii satului se opreau acolo cand plecau pe deal cu oile la pascut. "Grota" era suficient de mare pentru a adaposti trei copii care se inghesuiau acolo ori de cate ori pornea cate o ploaie zdravana de vara. Exact ce nu aveau voie sa faca :) .

Copacul era pe rand adapost, ascunzatoare, cazemata, cartier general, sau toate la un loc. Jucam "Imparat si cersetor", "Pitulusu'", "Septica" sau pur si simplu stateam inauntru si povesteam sau inventam povesti. Uitam de oi si, cand ne aduceam aminte, ne imbiam unii pe altii sa ne ducem sa le adunam mai aproape de locul de joaca. Intotdeauna cei mai mari isi incercau autoritatea intai prin porunci, amenintari si apoi rugaminti si promisiuni. Ghinionistul pleca dupa ele bombanind.

A trecut timpul si, in fiecare vacanta de vara pe care o puteam petrece in sat, trageam o fuga si la cetatuie, sa vad cu ochii mintii vremurile de altadata. Vizitele s-au rarit si apoi am uitat de cetatuie. Anul acesta, in luna Mai am vizitat locul din nou. Murise demult. Doar radacinile si un pic de trunchi mai aminteau de cetatuia de altadata. O grota mica si chircita, asa o vedeam acum. Tavanul se prabusise si radacinile de acum uscate, erau mancate de putregai. Mi-am scuturat valul de tristete si i-am spus Lorenei, care ma insotea, despre clipele frumoase petrecute acolo. S-a strecurat curioasa inauntru, incercand sa simta ceva din farmecul de atunci.

- "Mai spune-mi" - mi-a zis, "povesteste-mi cum va mai jucati pe aici."
- "Haide, iti spun in timp ce mergem si la alte locuri de joaca" i-am zis, ajutand-o sa iasa de acolo.

Inainte sa ne departam, i-am facut o poza, ca un omagiu adus prea tarziu. Multumim cetatuie, vei avea pentru totdeauna un coltisor in inima noastra!

marți, 13 octombrie 2015

Parculetul din curtea scolii Alexandru Stefulescu

In parculet au acces deopotriva profesori si elevi, iar in pauze, cele doua bancute devin neincapatoare. In intervalul dintre ore, parcul este luat cu asalt de pasarile adaptate la viata de oras. La pranz apar si parintii, si cei in varsta ocupa bancile in asteptarea copiilor. Pe langa cromatica incantatoare cu nuante de verde si rosu-grena si parfumul imbietor al florilor din timpul primaverii, pomii ofera o umbra deasa si racoroasa, apreciata mai ales in zilele toride de vara. Este un mic colt de natura, fara de care scoala ar parea austera si intimidanta.

Pentru ca ne-am mutat la scoala de arte, este unul din lucrurile care ne lipsesc. Nu ca la scoala noua nu ar fi spatii verzi, sunt chiar mai mari, insa nu asa de frumoase. 


vineri, 9 octombrie 2015

Gemenii

Tot asta-primavara, din acel loc, inca se mai observau cei doi gemeni. Apoi, explozia de verdeata i-a acoperit in mare parte. Se vad, insa din alt unghi.


Salcami in asfintit

Asta-primavara, in padurea din spatele casei. Poteca coboara intr-o prapastie, pe fundul careia este un paraias care seaca in perioadele de seceta. Localnicii ii spun "Zlasti".


Inspectia de dimineata

Thomass isi inspecteaza teritoriul de vanatoare. E deja la a doua tura. Insa nici o sansa, cainii i-au luat-o inainte si au speriat eventualul vanat - cainii ma insotesc la fiecare escapada fotografica.


miercuri, 7 octombrie 2015

S-a copt fanul demult...

... si eu am uitat sa postez poza asta la vremea potrivita...
In ciuda daunatorilor flamanzi (mai tot timpul) si a conditiilor vitrege (uneori), firul de iarba reuseste sa-si duca pana la capat ciclul de reproducere, scuturandu-si semintele la pamant.

Inca o poza macro de asta-vara, surprinzand cateva seminte gata sa cada.



Cand modul Automat da gres

De multe ori modul Automat al aparatului da gres chiar si in conditii ideale de iluminare. Aparatele Nikon sunt cunoscute pentru rateurile care le dau pe modul automat in incercarea de a potrivi cantitatea de alb din fotografie. Cu alte cuvinte, fac multe poze proaste in acest mod.

Si le stergi si repeti procedura pana nimeresti, sau alegi manual balansul de alb. Sau le prelucrezi pe computer. Din pacate, atunci cand aparatul da gres, o face in stil mare si greseste si la focalizare, fara sa "raporteze" incidentul. Asa ca la examinarea de acasa, arunci o mare cantitate de poze ratate. Putine merita salvate prin post-procesare.

Nici poza de mai jos nu este prea grozava, insa originalul este teribil. Din pacate, s-au putut salva doar nivelul de detaliu si contrastul. Frunzisul din spate este neclar datorita lipsei de control al deschiderii diafragmei. Dar si din cauza ca lentila obiectivului este cam neclara in pozitia "wide". Ambele ar putea fi corectate prin micsorarea diafragmei. Nu poti face asta la un aparat complet automat :P . Lipsa modului manual este motivul pentru care nu poti folosi la maxim obiectivul Nikkor, un obiectiv de altfel excelent ("vestitele obiective Nikkor", cum ii place producatorului sa le prezinte).


Lorena, cautand un peisaj demn de fotografiat - imagine corectata pe computer cu Darktable si GIMP

duminică, 4 octombrie 2015

O abordare un pic diferita

In general, evit sa pozez flori cu un fundal avand un negru dominant, insa era un soare puternic, cauzand degradeuri de culoare si reflexii de lumina puternice in petalele trandafirului, diferentiindu-le clar una de cealalalta.


De regula, multe camere digitale au probleme cu culoarea rosie, petalele unui astfel de trandafir distingandu-se mai greu. Sa le pozezi pe un fundal negru, faci ca contrastul sa fie si mai puternic, creand impresia unei lanterne ce emite o culoare rosie puternica, orbitoare, facand detaliile mult mai greu de distins.