duminică, 21 februarie 2016

Avantajele si dezavantajele filmului Kodak Ektar 100

Filmul Kodak Ektar 100 este un film exceptional pentru peisaje, fotografia de strada in zile posomorate, cand nuantele sunt sterse si in general acolo unde se cer culori vii, aprinse. Este o alternativa la filmul Velvia de la Fuji. Are un defect totusi: ca si Velvia, nu poate fi folosit la fotografia de portret pentru ca da tonuri de piele nerealiste. Asa ca multi il ocolesc.

Scene in care Ektar 100 exceleaza:




Crystal Gold by Matthew Brown on 500px.com

Ocean view by Kristian Mortensen on 500px.com

- Untitled - by Tom Findahl on 500px.com

. by Patrick Joust on 500px.com

. by Patrick Joust on 500px.com

Stahlwerk Maxhuette by Harvey Keitel on 500px.com

Light by Richard Partridge on 500px.com

Summer, please dont leave by Kenneth Huang on 500px.com

Old Horse Trailer by Bill Talley on 500px.com

Arriving by Marcello Sokal on 500px.com

waiting by Nicolas Heinzelmann on 500px.com

A summer sunset by Hunganh Dinh on 500px.com

After the Rain  by Nicolas Heinzelmann on 500px.com

HK, Central, 2014 by Julien Ballet-Baz on 500px.com

Tinged maple tree leaves by Choi Yunhyok on 500px.com

Holiday sunset by Jan Karafiát on 500px.com

fountain by Steven Yang on 500px.com


Scene in care Ektar 100 esueaza:


Sunset Pose by Simon Ward on 500px.com

Din poza de mai sus, este clar ca cei care au vociferat impotriva Ektar, atunci cand este folosit la portrete, au perfecta dreptate. Insa numai daca tiparim fotografiile direct de pe negativele color, fara sa le prelucram ulterior pe computer.

De ce as insista totusi sa folosesc Ektar? Pentru ca ofera cea mai fina granulatie dintre toate filmele negativ-color existente. Si pentru ca se poate corecta foarte usor in postprocesare. De exemplu, poza de mai sus, poate fi corectata in Darktable doar prin reducerea usoara a culorii magenta:


Atat iarba, cat si pielea modelului capata nuante naturale. Simplu, nu? Si beneficiez de toate celelalte avantaje ale lui Ektar. Adica am la pachet atat Ektar, cat si Portra, doua filme profesionale intr-unul. Ca doar nu toate cadrele contin neaparat si/sau numai subiecti umani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu