O poveste pentru localnicii din Pistestii din Deal care au plecat din sat de multa vreme sau si-au petrecut candva vacantele aici. Cand l-am intalnit prima data, era deja un copac falnic si viguros. Strajuia la marginea unei poteci in panta, ce pornea de sus din strada principala a satului si sfarsea in prapastia Zlastiului. Satenii sapasera la radacina lui dupa pamant galben pentru lipit sobe si acum era un fel de grota. Copiii satului se opreau acolo cand plecau pe deal cu oile la pascut. "Grota" era suficient de mare pentru a adaposti trei copii care se inghesuiau acolo ori de cate ori pornea cate o ploaie zdravana de vara. Exact ce nu aveau voie sa faca :) . Copacul era pe rand adapost, ascunzatoare, cazemata, cartier general, sau toate la un loc. Jucam "Imparat si cersetor", "Pitulusu'", "Septica" sau pur si simplu stateam inauntru si povesteam sau inventam povesti. Uitam de oi si, cand ne aduceam aminte, ne imbiam unii pe altii sa n