A journey to the TJ town and back again...

 Aproape ca nu mai este nci o diferenta acum, cand poluarea a scazut dramatic. Ca ploua sau nu, e la fel de clar pana hat-departe. De aproape, te poti juca cu translucente, stropi de apa, raze de lumina, pete de culoare, bokeh.

 Nu, nu este toamna. E inceputul primaverii pe la mijlocul anotimpului. Cum? Nu stiu, dar mie ca fotograf imi place. Ca locuitor pe plaiurile astea, nu prea. E prea frig, prea mult timp. Se lasa greu la punga... 

 In semi-intunericul din camera... Irizatiile de culoare provoaca nostalgii cu gust de ciocolata amara.

 Din punct de vedere al sanatatii. Dar multumim Domnului, supravietuim!