A journey to the TJ town and back again...

 Old tools, old eyes, old hands, but full enjoyment and gratitude towards our Creator. We had a lot of rain lately, but with windows of sun and warmth. Plenty of vegetation, flowers, insects and wild birds. There are regions around us that are affected by too much rain - I remind people that the obedience to God can transform the curse into an wonderful blessing. And don't underestimate the power of the prayers.  I don't struggle anymore in photographing the roses I gave up in finding the best method in photographing such a beautiful but very demanding flower. I'll use in the future a focal length bigger than 85 mm. For now, using the 50 mm EF at 1.8 aperture with a Canon EOS 100D. Same subject, different background And I'm not using that trick where you move the subject in different locations... I just slightly reorient the camera, choosing the texture of the background I like the most. Obviously, there are several taken, selecting them later, at home. Even more elegan...

 And is mine. Thank you, Roza and Gary! A couple more photos:

 Un cadou surpriza de la Roza Nichols, una din surorile sotiei, un obiectiv fotografic de pe vremea filmului. Un obiectiv superb, copie a unui obiectiv similar de la Minolta, cu colori si contrast excelente. Din fericire, am reusit sa achizitionam un adaptor pentru aparatul Canon EOS 100D asa ca am testat-o imediat ce acesta a sosit prin curier. Urmatoarele poze sunt facute din mana, in conditiile in care trebuia folosit un trepied pentru stabilitate, asa ca unele nu sunt chiar atat de clare pe cat e posibil. Unele poze sunt facute la f4, altele la f5.6, unele in plin soare, altele in momentul in care soarele era acoperit de nori. Vom putea folosi lentila asta pentru poze cu fluturi, poze de detaliu si mai ales, poze de portret. Noua deja ne place foarte mult, ne bucuram de cadou!

 Aproape ca nu mai este nci o diferenta acum, cand poluarea a scazut dramatic. Ca ploua sau nu, e la fel de clar pana hat-departe. De aproape, te poti juca cu translucente, stropi de apa, raze de lumina, pete de culoare, bokeh.

 Nu, nu este toamna. E inceputul primaverii pe la mijlocul anotimpului. Cum? Nu stiu, dar mie ca fotograf imi place. Ca locuitor pe plaiurile astea, nu prea. E prea frig, prea mult timp. Se lasa greu la punga... 

 In semi-intunericul din camera... Irizatiile de culoare provoaca nostalgii cu gust de ciocolata amara.

 Din punct de vedere al sanatatii. Dar multumim Domnului, supravietuim!

Cu o atmosfera unica. Din punct de vedere fotografic, imi plac mai mult schimbarile climaterice decat ce a fost pana acum. Totusi, de iarna tot nu scapam - singurul inconvenient pentru mine. Tanjesc dupa o clima stabila, "de incredere".

Inca in lock down. La tara te poti plimba in padure fara sa incalci ordoantele. Mai ales atunci cand padurea creste pe proprietatea ta si accesul acolo se face prin spatele casei, fara sa fi nevoit sa parcurgi zona publica a satului unde ai avea nevoie de o declaratie pe proprie raspundere. Practic, nu ies din perimetrul meu. Trebuie sa fie teribil pentru bietii oraseni. Azi dimineata fetele mele inca dormeau. Soare, aer curat, catece de pasarele. Mai tarziu, dupa ce am dus camera fotografica in casa, a aparut si o veverita mare, maronie - poate reusesc data viioare sa o pozez. Poza de la final este intentionat "out of focus".  

A lipsit ploaia exact in momentele cheie. Putinii care s-au copt au fost cam seci dar puternic parfumati si foarte dulci. Prea putini pentru vin, suficienti pentru consum. Multumim Domnului si pentru asta, mai ales ca o toamna atat de blanda a economisit foarte mult din lemnele pentru foc.