Fotografia macro cu film, sau cum sa devi intim cu Buna Dimineata.

Dintre toate genurile de fotografie, cel mai mult imi place fotografia macro, sau fotografierea de aproape a subiectilor de mici dimensiuni. Si am fost rasfatat de un aparat digital care permite apropierea de subiect la o distanta minima de un centimetru. Pentru ca tocmai testam filmul Fujicolor C200 am zis sa fac si fotografii de aproape florilor din gradina. Insa aveam urmatoarea problema: obiectivul camerei Minolta nu imi permitea apropierea de ele la mai putin de 60 de centimetri :( si tot ce puteam obtine, erau poze de genul celei de mai jos (o floare de "Buna Dimineata" sau Tradescantia Andersoniana)

Fujicolor C200 - overexposed 1 stop



Ce era de facut? Ce solutii aveam pentru Minolta SRT 101? Obiectivul nativ Rokkor (care bate Helios 2/58 in claritate si contrast) cu distanta focala de 58mm si apertura de 1.4 era proiectat pentru fotografia generala si era singurul pe care il aveam.  Dupa documentarea obligatorie, am gasit urmatoarele solutii:

1. Lentila nativa dedicata pentru macro, Rokkor 100mm F4 (sau varianta mai veche, la F3.5) a carei recenzie o puteti citi aici in limba engleza. Din pacate, aceasta lentila este destul de rara, greu de gasit la noi. Si in nici un caz nu aveam bugetul necesar. Optiune taiata de pe lista in cazul de fata.

2. Folosirea unor lentile macro din alte sisteme SLR, care se puteau monta pe camera gratie unui adaptor. Am gasit (si achizitionat pentru o folosire ulterioara) adaptor pentru sistemul M42. Exista o uriasa varietate de lentile pentru acest sistem, de la diversi producatori (printre care si Helios pentru Zenit-ul rusesc, o copie ieftina de Zeiss). Cautand lentile macro pentru M42, am gasit recomandari aici.  Insa intampinam aceleasi probleme ca mai sus: disponibilitatea locala si bugetul. Optiune taiata de pe lista in cazul de fata.

3. Folosirea tuburilor de extensie, care se interpun intre camera si obiectiv (obiectivul se "insurubeaza" pe tubul de extensie in pozitie normala, iar tubul de extensie se monteaza pe camera ca o lentila obisnuita, rezultand un gat lung, la capatul caruia se afla lentila). In felul acesta, lentila obisnuita poate focaliza mult mai aproape de subiect decat ii permit specificatiile tehnice pentru care a fost proiectata. Am gasit tuburi de extensie pentru Minolta, insa nu si finantele necesare :( (o optiune scumpa cat o lentila second-hand de calitate). Inca o optiune taiata de pe lista.

4. Inelul de inversie (sau "Reverse Adapter Ring" - vedeti filmuletul demonstrativ din link) reprezenta cea mai ieftina optiune, insa indisponibila local. Acest inel permite montarea pe camera a obiectivului in mod invers, cu partea frontala insurubata in corpul camerei, obtinand micsorarea distantei minime de doua-trei ori fata de specificatiile tehnice (in cazul de fata, apropiere maxima la 20cm). Un mic inel, ieftin, care ar fi facut o diferenta majora, dar care nu era de gasit :( !

Si atunci mi-a picat fisa (noroc ca nu doare). Daca inelul de inversie imi tine lentila montata cu partea frontala pe aparat, de ce sa nu incerc eu sa tin obectivul presat pe corpul aparatului cu mana? Si l-am tinut. Gratis! Si a iesit minunea asta:

Fujicolor C200 - overexposed 1 stop

Sa nu-i spuneti sotiei ca am rezolvat, ca vreau sa-mi iasa totusi de o lentila dedicata, sau macar de tuburi de extensie...

Post Scriptum


Pentru cei care nu pricep principiul (OMG, trei de P in linie) inelului de inversie, ganditi-va la vizorul optic de la usa apartamentului dumneavoastra. Daca priviti normal pe vizor (din interior), aveti o imagine cuprinzatoare a palierului din casa scarii. Daca priviti pe vizor din afara, veti avea o imagine din interior foarte mult marita, ca si cum ati folosi o lupa.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

7 simulari de film pentru camerele Fujifilm cu senzor X-TRANS V

5 seturi de retete pentru Ricoh III/IIIx

7 simulari de film pentru camerele Fujifilm cu senzor X-TRANS IV